Argument

Roşia Montană este caracterizată printr-o concentrare excepţională de valori de patrimoniu cultural, definită prin suprapunerea densă a vestigiilor aşezării miniere romane, medievale, moderne şi contemporane. Acest peisaj cultural atestă astfel evoluţia exploatărilor miniere într-un interval de timp extins, în comparaţie cu alte situri deja înscrise în Lista Patrimoniului Mondial – 2 000 de ani – din perioadă pre-romană până în epocă contemporană.

Situl istoric Alburnus Maior – Verespatak – Roşia de Munte – Roşia Montană, celebru încă din secolul al XIX-lea pentru vestitele tăbliţe cerate romane (contracte redactate în scriere latină cursivă) este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice (tăurile) datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.